RADU BERCEANU

Transcriptul emisiunii Nasul din 25 noiembrie 2009 de la postul B1 TV

Realizator, Radu Moraru: Domnule Radu Berceanu, maşinăria PD-L a părut că nu prea funcţionează faţă de maşinăria PSD. PSD-ul mi s-a părut o maşinărie, cum să spun, distrugătoare în discursuri, în prezenţe media, în oameni care spun aceleaşi lucruri ca mitraliera şi manipulează, au o foarte mare forţă de manipulare. PD-L-ul a părut uşor luaţi prin surprindere sau n-aţi avut timp, ce s-a întâmplat în primul tur? N-aţi fost atât de vizibili?
    Radu Berceanu: Domnule Moraru, mai înainte se vorbea de dictatură. Să ştiţi că există tot felul de forme de a instaura oarecum, aşa, un soi de dictatură, în momentul în care la foarte multe posturi, şi de radio, şi de TV, nu mai ai loc sau în orice caz se creează o formulă cam de genul următor, doi moderatori care bineînţeles că sunt de o anumită parte, în mod evident şi prin întrebări şi prin abordări, şi prin tot, şi apoi ca să fie aşa un soi de egalitate prezentată pentru CNA şi pentru telespectatorii care, eu ştiu, se uită absolut normal, obiectiv, fără să fie informaţi de chichiţe de genul ăsta şi zice, dom`ne, păi e unul de la PD-L, unul de la PSD, unul de la PNL, unul de la UDMR şi deci e în regulă, eventual şi un jurnalist şi cu doi moderatori, dacă faceţi socoteala la ce am spus eu aici sunt şapte de o parte şi unul de o parte şi zice, „dom`ne, e foarte corect” şi atunci ăla sigur că vorbeşte eventual a şaptea parte dacă reuşeşte, dacă nu vorbeşte a zecea parte că moderatorii au grijă, când vrea să spună ceva i se pune o întrebare şi i se spune, „domnul, alo, staţi dom`ne puţin, mie răspundeţi-mi la întrebarea care v-am pus-o eu, zebra e albă cu dungi negre sau neagră cu dungi albe?” Şi cum să spun, e foarte greu să poţi să exprimi măcar trei idei legate, pe care să le înţeleagă cineva şi totul pare un lucru deosebit de democratic, aşa, de egal, nici o problemă, dar de fapt nu e o manipulare, ci un soi de dictatură media. Asta se întâmplă acum, pentru că până la urmă vedeţi sunt televiziuni private cam toate, în afară de TVR1, toate sunt private, numai că depinde foarte mult de cine sunt proprietarii acelei televiziuni. De exemplu, eu ştiu ce trust media din străinătate a preluat mare parte de la Pro TV, dar înainte era Adrian Sârbu, care era un om de media, deci el a făcut această afacere şi are cât are acolo, nu ştiu eu foarte bine amănuntele, pentru că a vrut să se ocupe de domeniul ăsta, să facă bani din domeniul ăsta, atâta cât pot să iasă bani din domeniul ăsta. E B1, că sunt aici, unde e Bobi Păunescu, care face şi filme şi aşa mai departe, a vrut să facă media, se ocupă de chestiunea asta, şi dintr-o dată constaţi că, de exemplu, Realitatea a fost cumpărată de domnul Vântu, care n-avea niciun fel de legătură cu niciun fel de media şi te miri, „dom`ne, oare de ce o fi cumpărat el Realitatea, că e clar că de acolo nu scoate bani sau scoate infinit mai greu şi mai puţini bani” şi în orice caz nu în perioada asta, care cred că lucrurile merg greu pentru toată lumea şi mai mult se pierd bani. De ce? Pentru că de fapt nu-l interesează afacerea în media, informarea telespectatorilor, prezentarea unor puncte de vedere, ci îl interesează să ducă lucrurile într-o anumită direcţie care să-l apere, dacă e cazul, sau să manipuleze lucrurile, să direcţioneze lucrurile de cele mai multe ori, şi în felul ăsta a procedat şi domnul Voiculescu, care are multe alte afaceri care sunt mai bănoase, dar care la un moment dat a zis, „dom`ne, aici e mai important pentru că în momentul în care ai o astfel de pârghie, tu decizi şi măcar dacă nu decizi, faci schimburi”, „dom`ne, tu nu mă ataci pe mine, eu nu te atac pe tine, tu mă dai pe mine sau te dau şi eu pe tine" şi în felul ăsta am ajuns la o situaţie în care sunt cel puţin câteva trusturi din astea care vor să stabilească cum trebuie să gândească românii, ce trebuie să gândească românii, ce argumente trebuie să audă românii şi ce argumente nu trebuie să audă românii. Mi se pare foarte, foarte periculos, dar eu cred că a devenit şi vizibil, adică deja eu am vorbit cu foarte multă lume care spune, „dom`ne, eu nu mă mai uit la chestiile ălea, pentru că e atât de evident, încât mă şi enervează, mă uit la Pro TV la filme şi cu asta am terminat povestea” sau eu ştiu, mă uit la nu ştiu ce alt fel de canal.
    Realizator, Livia Dilă: Lucrurile nu sunt chiar atât de simple, domnul Berceanu...
    Radu Berceanu: Numai că totuşi vrând-nevrând, la un moment dat chestiunea asta cu picătura chinezească are foarte mari influenţe.    
    Livia Dilă: Da. Spuneţi-mi cum suportaţi atâta izolare, pentru că tot pe aceste canale se vorbeşte despre izolarea dumneavoastră şi într-un anumit sens, atât timp că se face o coaliţie atât de consistentă, sunteţi singuri, Traian Băsescu este singur, aţi spus că are aliat poporul român, votantul român...
    Radu Berceanu: O să vă povestesc despre izolare şi despre, eu ştiu, alianţele astea. Mai întâi cu izolarea. Vedeţi, la ora actuală în Parlament, aşa a fost votul de la sfârşitul lui 2008, deci de acum un an, practic sunt trei grupări care au fiecare aproximativ 30 şi ceva la sută, e PD-L-ul, cel mai mare grup politic care are, în sfârşit, 34-35%, PSD-ul care are ceva mai puţin şi s-a format un grup PNL – UDMR - minorităţi care au cam tot atâta, pentru că toate fac 100%. Vrând-nevrând, aici se joacă cel puţin momentan jocul şi oricare combinări înseamnă două dintre aceste grupări de aproximativ o treime contra celeilalte, aşa că nu e nici izolare, nici dezizolare, nici nimic, dacă două la un moment dat consideră că au un drum comun, cea de-a treia rămâne izolată. În legătură cu Traian Băsescu, şi eu cred că ar trebui să vorbim nu în legătură cu persoana Traian Băsescu, ci în legătură cu oricine ar fi preşedinte sau a fost preşedinte. Prin Constituţia noastră, preşedintele trebuie să nu mai facă parte din grupări, din alianţe, din partide şi aşa mai departe, sigur el a făcut parte şi vrând-nevrând are o anumită relaţie cu cei care l-au susţinut, dar tocmai asta e esenţa. Mai departe, preşedintele în România, spre deosebire, iată, de Republica Moldova sau de Ungaria, sau de multe alte ţări, este un preşedinte foarte puternic, aşa şi-l doresc românii, aşa e scrisă Constituţia, e un preşedinte de tipul francez, adică ales de întregul popor preşedintele, că e acum Traian Băsescu, că a fost altădată Ion Iliescu sau, eu ştiu, Emil Constantinescu, preşedintele are cam tot atâtea voturi pozitive pentru el cât au toţi parlamentarii la un loc şi preşedintele are anumite pârghii aşa cum şi Parlamentul are anumite pârghii, pentru că într-o democraţie instituţiile trebuie cumva să se verifice reciproc. Iată, preşedintele propune primul ministru, Parlamentul îl votează, după aia guvernul votat merge la preşedinte să depună jurământul, ulterior Parlamentul verifică activitatea guvernului prin exercitarea controlului executivului, deci sunt modalităţi pe care nu le-am inventat noi, care sunt peste tot.
    Livia Dilă: Domnul Berceanu, trecem la subiect pentru că el este şi pentru dumneavoastră deosebit de ardent zilele astea.
    Radu Berceanu: Bun. Ceea ce spun acum...
    Livia Dilă: Să facem nişte scenarii, dacă îmi permiteţi.
    Radu Berceanu: O să facem şi nişte scenarii, dar să termin ideea asta. În loc să fie alegeri prezidenţiale în care sunt persoane şi pe care le alege poporul s-au făcut nişte coaliţii pentru alegerile prezidenţiale, dar care de fapt ele au o alură de coaliţii pentru guvern, noi nu alegem acum un guvern. Iată, s-a făcut guvern sau urmează, s-a anunţat o alianţă în Parlament, s-a propus un prim-ministru şi aşa mai departe, dar noi n-alegem nici primul-ministru, nici nu facem alianţe de susţinere în Parlament, noi acum avem de ales preşedintele, pe care trebuie să-l aleagă românii fără bariere, ca să zic aşa, pentru că votul este egal, direct, cum scrie în Constituţie. Deci românii trebuie să aibă cu preşedintele lor, acela pe care-l vor, care-i dau votul, o relaţie directă, şi nu o relaţie prin intermediul unui partid, al altuia, care se unesc, se dezunesc, le propun anumite lucruri şi aşa mai departe.
    Livia Dilă: Da, dar r putea fi un calcul foarte bine argumentat şi pe de altă parte, şi un calcul greşit până la urmă, pentru că...
    Radu Berceanu: Sigur că da. O să vedem, românii o să decidă, pentru că până la urmă s-a spus, preşedintele Traian Băsescu a fost foarte puternic, cum spuneaţi dumneavoastră, alţii au spus dictator etc. Preşedintele Băsescu a folosit prerogativele prezidenţiale şi n-a dormit acolo pe la Cotroceni, cum alţii, sub impresia asta de tată al naţiunii care face doar aşa pase şi au făcut tot felul de lucruri, dar nu direct, nu le-au abordat direct, n-au ieşit să spună: „consider că aşa trebuie”, ci au chemat guvernul, partidele, au colcăit pe acolo, au stabilit, voi faceţi aşa, ceilalţi cer aşa, iese asta, iese ailaltă...
    Livia Dilă:... că ei au fost aşa non-combat şi au fost doar reprezentativi şi...
    Radu Berceanu: Nu, niciunul nu a fost aşa de non-combat. Eu cunosc destul de bine toată chestiunea că sunt de 20 de ani parlamentar, am fost în mai multe guverne, în coaliţia CE cu CDR, am fost acum şi în coaliţie cu PSD, eu ştiu bine ce se întâmplă şi ceea ce nu-mi place este că se încearcă să se dea pentru popor aşa o cu totul şi cu totul altă alură decât cum sunt ele lucrurile de-adevăratelea şi cum se stabilesc pe acolo. Eu cred că dacă chiar nu vrei să se ştie ceva, nu spui, dar nu spui o minciună, nu spui cu totul şi cu totul altceva. De exemplu, acum cu domnul Iohannis, nimeni nu se întreabă, „dar oare de ce tocmai acum în perioada asta, când sunt toate chestiunile astea, domnul Iohannis e plecat prin străinătate, nici nu se ştie de ce a plecat, unde e..”?
    Livia Dilă: Am înţeles că e la Paris, am întrebat şi eu la un moment dat, nu ştiu dacă...
    Radu Berceanu: Sigur. La Paris, poate că la cumpărături. Dar eu vă spun că cineva care e interesat...
    Livia Dilă: O fi şi cu treabă, dar parcă nu e transparent, am vrea şi noi să ştim ce face omul ăsta în momentul ăsta?
    Radu Berceanu: Staţi puţin. Toţi avem treabă, dar în momentul în care ţi se spune, ”dom`ne, vezi că vrem să te punem prim-ministru” şi ştii când are loc primul tur, când are loc al doilea tur şi vezi că noi între tururi nu ştiu ce... Există telefonul, există avionul cu care te întorci, dacă te interesează, vă spun eu că te întorci...
    Livia Dilă: Dar ce, credeţi că s-a răzgândit?
    Radu Berceanu: Nu, nu, eu sunt convins că a fost trimis, „dom`ne, te rog eu, perioada asta... te rugăm noi, stai pe acolo, du-te undeva, caută-ţi de lucru că ăştia întreabă, te zgândăresc, mai spui vreo chestie, stai acolo”. Alegerea asta a domnului Iohannis seamănă extraordinar de mult cu modalitatea în care a fost ales Mircea Geoană preşedinte în PSD. Vă aduceţi aminte, şi toată presa a vorbit, nu e vreo taină sau... eu doar aduc aminte un lucru, atâta tot, pe care cred că-l ştie toată lumea, şi anume că atunci Mircea Geoană a fost un soi de... nu putea o echipă din PSD să-şi impună omul, candidatul, pentru preşedinţia PSD vorbesc, nu putea nici altă echipă, pe ăla nu, pe ăla nu, pe ăla nu, şi atunci a zis, „dom`ne, dar nu punem noi un băiat aşa în faţă care să fie pe acolo şi în felul ăsta alegem un preşedinte şi ne coordonăm aşa, cumva, limitele, teritoriile, forţele prin interiorul PSD”? Exact în acelaşi mod s-a făcut acum cu Iohannis, adică s-a spus, „dom`ne, dacă vrem să facem ceva împreună nu puteţi voi să vă puneţi prim-ministru, nu putem nici noi să ne punem prim-ministru, că nu o să ne lăsaţi voi, nu pot nici ceilalţi şi atunci hai să găsim pe cineva aşa care să fie uşor înghiţit de români că...”, „dom`ne, e un tip OK ăsta, am auzit, primarul Sibiului, a făcut nişte treabă acolo, e un fel de neamţ din ăsta aşa, e în regulă”, şi găsim un personaj din ăsta...
    Livia Dilă: E, aşa, salvator... Vă aduceţi aminte că PNL-ul a venit cu propunerea, dar aliat PSD-ului imediat...
    Radu Berceanu: Găsim un personaj din ăsta care să ne lase pe noi în spate să ne marcăm teritoriile şi să ne putem face o înţelegere, el în faţă acolo oricum e la mâna noastră, pentru că oricând păţeşte ce a păţit Guvernul Boc, adică pac, îi tragem o moţiune de cenzură şi l-am terminat. Sigur întâi o să-l chemăm şi o să-i spunem, „băi fii atent că tu nu mergi pe direcţia pe care ţi-o indicăm”. Doi, mai are un avantaj colosal varianta Iohannis, colosal, urmează o perioadă foarte grea, pentru că poate s-ar mai fi îndreptat nişte lucruri din octombrie, octombrie, noiembrie, decembrie. Noi ştiam că această criză economică o să dureze şi trei-patru luni de prin anul următor, dar datorită acestor luni de pauză criza s-a cam întors, noi acum, noi românii mă refer, suntem foarte canalizaţi pe alegeri şi nu prea ne uităm pe fereastră aşa ce se întâmplă, dar criza se adânceşte, Fondul Monetar a plecat...
    Livia Dilă: Oamenii cred că ştiu, poate nu se uită cineva.
    Radu Berceanu: Nu, momentan lucrurile stau aşa, pentru că guvernul ăsta nu poate să ia măsuri, nici alt guvern nu s-a pus, Parlamentul e plecat în alegeri.
    Livia Dilă: Deci nu poate să ia măsuri, dar putem să strigăm că nu face şi că nu drege şi că n-a făcut în nişte luni, că nu l-am lăsat noi să facă...
    Radu Berceanu: Dar şi spun a doua chestiune care e legată de domnul Iohannis, care altfel este un om OK, n-am neapărat o problemă, faptul că în momentul în care să zicem că se va forma acest guvern Iohannis, partidele răsuflă uşurate şi în toată perioada când vor trebui luate măsuri dure, disponibilizări, reduceri etc., puneri în practică a unor înţelegeri cu Fondul Monetar şi aşa mai departe, vor spune: ”dom`ne, nu ştiu, că nu e de la PNL, nu e un guvern PNL, noi avem o bucăţică. L-am pus pe domnul Iohannis, am pus nişte tehnicieni”. PSD-ul va spune, ”dom`ne, staţi un pic, că nu e nici guvern PSD, e un domn Iohannis, avem şi noi o părticică”, drept urmare nimeni nu va avea nici o responsabilitate, toţi vor putea să tragă sforile, să-i împingă diverse lucruri domnului Iohannis că va trebui să le facă, dar nimeni nu va avea nici o responsabilitate, adică nimic nu e la lumină. Dom`ne, uite, partidul ăsta şi cu partidul ăla şi-au asumat, îşi iau în cârcă responsabilitatea guvernării într-o perioadă grea, măsurile plăcute sunt ale lor, măsurile neplăcute sunt tot ale lor, le explică, le înghit oamenii sau nu le înghit şi aşa mai departe. Cum se face, zic eu normal, bărbăteşte şi peste tot, nu, ei vor să pună în faţă aşa...
    Livia Dilă: Dar credeţi că lucrurile astea au fost discutate până acum? Adică domnul Iohannis nu poate fi un naiv, a condus Sibiul, trebuie să conducă o ţară, trebuie să conducă un guvern şi în criză, şi într-o criză prelungită, şi într-o legislaţie anapoda, şi într-o Constituţie care e cum e, ţara asta trebuie refăcută din temelii.
    Radu Berceanu: Domnul Iohannis ştie lucrurile astea pentru că dânsul este, aşa cum v-am spus, un neamţ de la Sibiu, acolo lucrurile sunt liniştite, Sibiul a avut rezultatele respective cu enorm de mulţi bani daţi de la guvern... Eu vă spun că până la urmă orice oraş ar fi fost din capitală europeană şi primea sumele colosale, numai la început s-au dat 1900 de miliarde de lei vechi Sibiului, păi un oraş cu 100 şi vreo 20-30 de mii de locuitori, nu mai ştiu cifrele exacte, care primeşte aşa ceva, păi sigur că înfloreşte, cu orice primar, poate că domnul Iohannis a făcut nişte...
    Livia Dilă:... au fost şi voci care au spus.
    Radu Berceanu: Nu ştiu, eu nu vreau să mă iau după vocile alea. Poate că domnul Iohannis, că nu cunosc şi nu vreau să mă hazardez unde nu ştiu bine nişte lucruri, dar poate că domnul Iohannis i-a utilizat bine, dar a avut foarte mulţi bani, a avut de la Uniunea Europeană bani, a avut programe. Dar în momentul în care...
    Livia Dilă: Poate l-au asigurat, domnule Berceanu, că nu facem disponibilizări bugetare, poţi să ştii pe ceva merge domnul Iohannis, că altfel să te duci aşa ca o victimă...
    Radu Berceanu: Dacă nu se vor face lucrurile astea va fi foarte rău şi până la urmă o să trăim şi o să vedem.
    Livia Dilă: Dar au mai fost, domnule Berceanu, în România, spuneţi-mi şi mie, nişte oameni care au făcut lucruri, dacă n-a fost la presiune FMI, dacă n-a vrut Comisia Europeană, dacă n-a trebuit să intrăm şi noi în rândul lumii şi să ne mai restructurăm pe undeva, să facem lucruri bune.
    Radu Berceanu: Până la urmă noi am făcut anul ăsta, nu noi, PD-L, noi trei sferturi împreună cu PSD, am făcut nişte lucruri care vrând-nevrând trebuia făcute şi care vor trebui continuate.
    Livia Dilă: Era ultima sută de metri.
    Radu Berceanu: Pentru că trebuie să vă spun că în anumite zone aruncăm cu banii pe fereastră şi aruncăm într-o perioadă în care banii sunt foarte puţini şi în care nu ne permitem să aruncăm cu ei pe fereastră.
    Livia Dilă: Cam pe unde, aşa?
    Radu Berceanu: La unele salarii, de-aia s-a făcut Legea unică a salarizării, cel puţin la bugetari, noi avem în primul rând foarte mulţi bugetari. Aveam un milion de bugetari, ceea ce e arhisuficient pentru o ţară de mărimea, de populaţia, de ce vreţi a României, acum avem un milion patru sute de mii de bugetari. Deci e clar că încetul cu încetul trebuie să ajungem ca să înghită din banii statului ceva mai puţin, nu-i o chestie care se face mâine, dar care trebuie începută ca să ajungi cu ea, pentru că încetul cu încetul se reglează toate aceste mecanisme. Apoi prin tot felul de legi speciale şi aşa mai departe s-au creat categorii absolut privilegiate care aveau salariile, deşi erau tot de la buget, în cu totul alte reguli şi bineînţeles extraordinar de mari, salarii de sute de milioane, de multe sute de milioane pe lună, adică pe pământ, dar în fiecare lună.
    Livia Dilă: Dar e suficient şi zeci de milioane, până la urmă e suficient.
    Radu Berceanu: Sunt foarte mulţi care au salarii de sute de milioane, repet, în fiecare lună, ca să nu creadă cineva că atunci când zic pe lună, nu, nu, e pe lună, da, nu, nu, e pe pământ în România, faţă de alţii care au, nu ştiu, salariu mediu care e 1800, deci 18 milioane. Şi atunci dacă vrei să dai salarii decente, cel puţin celor care lucrează la stat, care iau bani din taxele şi impozitele românilor, trebuie să faci o ajustare şi să spui, dom`ne, ceea ce s-a făcut între cel mai mic salariu şi cel mai mare salariu, poate să fie unu la cinşpe, unu la doişpe, dar nu poate să fie unu la 50 sau unu la aproape 100 cum era, e incredibil. De aia nu putem să mărim salariile celor care au salarii mici pentru că sunt un număr, nu la fel de mare, dar care au salarii atât de mari, încât mănâncă toată masa monetară, toţi banii care ar fi putut să meargă la salariile tuturor şi atunci cel puţin în zona celor plătiţi de stat trebuie să existe o oarecare echitate, la fel s-a făcut cu pensiile...
    Livia Dilă: Dar ştiţi... dar când trebuie să trecem la o echitate ne încurcăm cu sindicatele, cu toată lumea care spune că nu e bine, că nu am calculat bine, că suntem în...
    Radu Berceanu: Nu, nu e adevărat, fiecare încearcă să se uite aşa la o bucăţică de a lui şi aşa mai departe.
    Livia Dilă: E foarte bine că fac, dar să fie şi bună-credinţă în asta. Dar trecem la politică.
    Radu Berceanu: Vă rog.
    Livia Dilă: Spuneţi-mi, acum am înţeles, coaliţia Iohannis de partea aceasta. Ce propune Traian Băsescu? Cu ce guvern merge? Poate ar fi nevoie ca şi Traian Băsescu să scoată acum, domnul Negoiţă îl păstrăm, nu-l păstrăm...?
    Radu Berceanu: Nu. Momentan există această propunere. Sigur că preşedintele care va ieşi, indiferent că e Mircea Geoană sau Traian Băsescu, trebuie să discute cu partidele şi să găsească o formulă pentru că vor neapărat să-şi impună lucrurile lor, ideile lor şi interesele lor şi aşa mai departe, această coaliţie, ca să zic aşa, a făcut lucrurile dinainte, deci ca şi cum a ieşit deja Mircea Geoană, nu-i interesează ce părere au românii, dacă-l votează, dacă nu-l votează, până una-alta la vot Mircea Geoană e pe locul doi, el acum spune, ”da, dar staţi un pic că am fost eu pe locul doi, dar eu voi lua voturile lui Crin Antonescu”. Eu vă spun că din 1 milion 900 de mii de voturi cât a avut Crin Antonescu, activul de partid al PNL-ului e de vreo 60-70 de mii, hai să zicem 100 de mii. Un milion 800 de mii sunt votanţi care l-au votat pe Crin Antonescu fără să-l cunoască, Crin Antonescu să-i cunoască pe ei, pur şi simplu s-au uitat, au zis: uite dom`ne un tip care mi se pare mie că spune nişte lucruri...
    Livia Dilă: Care a vorbit frumos în campanie, care a atacat şi acum s-a întors...
    Radu Berceanu: Şi l-a votat, n-a intrat. Unde scrie că acei oameni vor lua cu mâna la chipiu aşa indicaţia celui pe care l-au votat? Probabil că unii da, pentru că o să meargă în continuare, o să zică, „da, dom`ne, mi-a plăcut de el, dacă el zice să votăm înseamnă că o fi ştiind el şi o să votez aşa”, dar sunt foarte mulţi care spun, ”dom`ne stai un pic, eu acum am două variante, merg pe varianta care vreau eu sau nu mă mai duc la vot” sau eu ştiu ce altceva. Deci s-a dovedit la toate voturile că nu merge după chestiunea asta, aduceţi-vă aminte numai acum cinci ani? Adrian Năstase că-i cam tot acolo, avea 40 şi ceva la sută, au fost alţi candidaţi care au făcut declaraţii, ”îl sprijinim pe Adrian Năstase”, mai ales că părea că e cel mai aproape şi se dădeau bine, ”dom`ne după aia când face guvernul poate intrăm şi noi acolo, avem vreo bucăţică ceva, ne mai înţelegem bine cinci ani rămâne acolo”, şi au făcut declaraţii şi a venit Traian Băsescu care avea vreo 10, 12 puncte în urmă şi a câştigat. Deci s-a dovedit şi atunci şi în alte... Ion Iliescu cu Emil Constantinescu la fel, deci ideea că românilor li se poate spune, eu care m-aţi votat în turul întâi vă stabilesc direcţia pentru turul doi şi vă ordon, treceţi Prutul, votaţi-l pe Geoană. În primul rând că ăia sunt votanţi liberali, s-ar putea să nu le fie foarte la îndemână cu Geoană, în al doilea rând, Geoană nu-i un necunoscut aşa ca Iohannis, în sensul necunoscut că nu se ştiu foarte multe lucruri despre el, cum gândeşte, ce face, despre Geoană se ştie foarte bine, în primul rând ce stil are.
    Livia Dilă: Ce se ştie, domnul Berceanu, că am mai aflat de la domnul Antonescu, a pus nişte întrebări asupra cumnatului, n-a răspuns domnul Geoană, de Moscova a cerut nişte explicaţii, ruşine domnul Geoană, nu se poate face nimic care să facă diferenţa în România cu Mircea Geoană. Îmi aduc aminte aşa că am discutat zilele astea pentru că e important, nu a trecut mult de la campanie, deci avem memoria proaspătă. „Ne-aţi mâncat 20 de ani din viaţă, mai vreţi 20 de ani”, spune Crin Antonescu. Acum ai nevoie aşa de psiholog să te întrebi, ”dom`ne de unde suntem, în ce lume suntem”? Sigur că e o luptă electorală, dar să te întorci şi să spui alte lucruri că acum într-o săptămână se poate face cu acelaşi personaj o România care să meargă, să funcţioneze, să asiguri liniştea, restructurare, principii liberale...
    Radu Berceanu: Exact din motivul care am încercat să vi-l spun mai înainte, Mircea Geoană este genul de personaj care e pus acolo de nişte clanuri, de nişte interese şi este foarte bun pentru rolul ăsta, pentru că stă acolo cuminte, vine un clan la el îi spune, măi, voi ce vreţi? Asta. OK. Aşa cum a făcut în PSD. El a ieşit şi a spus, voi face din PSD un nou partid modern, social-democrat... A făcut ceva? Nimic. El a împăcat clanurile, a venit clanul Vanghelie şi a spus, dom`ne dacă nu..., vă aduceţi aminte că Vanghelie a şi făcut declaraţii belicoase, dacă Geoană nu ştiu ce şi ce s-a întâmplat? După o discuţie s-au liniştit lucrurile, a venit alt clan, eu ştiu, al lui „portofel” de la Vrancea sau al lui Dragnea de la Teleorman şi a spus, dom`ne noi..., da, băieţi, uşor, aici toată lumea uşor îşi găseşte locul, găsim pentru toţi, şi sigur că acum pare un tip extrem de bine, potrivit pentru ce vor următorii cinci ani în România sau pentru România oamenii ăştia, nu pentru români, dar pentru România da. Dom`ne, noi avem acolo un băiat care spune, vedeţi dom`ne ce echilibru e? Ce linişte e? Nu e nici o ceartă, e cam tot timpul plecat pentru că e diplomat şi se duce şi face pentru România lucruri bune prin străinătate, în timpul ăsta noi facem pe aici lucruri bune pentru noi, e adevărat. Mai dăm o lege prin care nu ştiu ce privatizare se mai face aşa fără bani, mai dăm altă lege pentru nu ştiu care interese, nu vine nimeni să ne pună problema că s-ar putea să ne ia DNA-ul, procuratura, pentru că toate lucrurile sunt ţinute, avem tot ce ne trebuie, influenţăm.
    Livia Dilă: Îi schimbăm pe ăştia care au lăudat Comisia Europeană sau rapoartele de ţară...
    Radu Berceanu: Da. Şi atunci în Parlament iarăşi la fel, voi vreţi să treceţi legea asta, noi vrem să trecem legea ailaltă şi uite aşa e o linişte...
    Livia Dilă: Da. Lucruri surprinzătoare. Domnul Berceanu, v-am pregătit un material şi telespectatorilor să-l comentăm împreună, cupluri comice în România, personaje care puse unul lângă altul te lasă, aşa, în mod de uimire. Să urmărim materialul.
    
    Primul cuplu este reprezentat chiar de cei care şi-au pus semnătura pe actul de naştere al alianţei PSD-PNL. După ce s-au gratulat cu ironii şi apelative colorate, cei doi par să fi îngropat securea războiului. Alăturarea este cu atât mai neaşteptată cu cât, la începutul anilor ’90, Crin Antonescu a părăsit pentru o perioadă tabăra liberală în semn de protest faţă de atitudinea prea îngăduitoare a lui Radu Câmpeanu în privinţa lui Ion Iliescu şi a oamenilor apropiaţi lui. Se pare că lucrurile se văd diferit din fruntea partidului. Un alt cuplu interesant care transpare din această alianţă este reprezentat de cei doi oameni de afaceri, Sorin Ovidiu Vântu şi Dinu Patriciu, cei doi au mai multe lucruri în comun decât ar părea la prima vedere. În primul rând, ocupă locuri fruntaşe în topul celor mai bogaţi români, în al doilea rând, au fost acuzaţi în dosare grele, FNI şi Rompetrol, fără să răspundă în vreun fel. Şi din punct de vedere politic cei doi par să se înţeleagă. În jurul omului de afaceri Sorin Ovidiu Vântu şi al trustului său de presă se află colaboratori apropiaţi ai lui Mircea Geoană. De cealaltă parte, Dinu Patriciu a fost primul liberal care a susţinut posibilitatea unei alianţe cu PSD. Un alt cuplu de neimaginat acum câţiva ani este cel alcătuit dintre marii rivali ai anilor ’90, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, cei doi foşti preşedinţi s-au confruntat de câteva ori pentru cea mai importantă funcţie în stat şi au încercat să ne convingă că celălalt este răul suprem. După un mandat dezamăgitor în fruntea statului, Emil Constantinescu a acuzat complotul vechilor structuri recunoscându-se învins de sistemul ticăloşit. La câteva luni, Ion Iliescu revenea zâmbitor la Palatul Cotroceni. Preşedintele Grupului de Investigaţii Politice, Mugur Ciuvică, a ajuns să lupte alături de Adrian Năstase. Pe vremea când acesta din urmă era premier, Ciuvică a fost ridicat de pe stradă şi interogat în legătură cu o scrisoare care circula pe internet şi care devoala informaţii legate de averea familiei Năstase. Ostilitatea faţă de actualul preşedinte pare să fi întrecut şi vechiul conflict cu implicaţii etnice. Tribunul Vadim Tudor se află în tabăra anti-Băsescu alături de şeful UDMR, Marko Bela. În actuala tabără antiprezidenţială se mai naşte un cuplu inedit, Marian Vanghelie şi Gigi Becali. Cele două personaje au fost la un pas de încăierate în studioul B1TV. Totul s-a întâmplat în 2008, în campania pentru alegerile parlamentare, când primarul de la sectorul 5 a intervenit pentru a-i apăra onoarea protejatei sale şi adversarei... Oana Niculescu-Mizil.
    
    Livia Dilă: Da. Vă rog, vă las pe dumneavoastră. Cum vi se pare?
    Radu Berceanu: Aţi identificat multe cupluri din astea şi până la urmă vedeţi, nu e neapărat aşa cum încercam să spun la început, cea mai mare problemă sau cea mai mare surpriză că vrând-nevrând cum spuneam sunt trei poli şi... dar să fie pe faţă, adică să se spună, noi am avut până acum câteva luni o alianţă cu PSD-ul, nu o alianţă, o apropiere pentru guvernare, are mai puţină importanţă titulatura...
    Livia Dilă: Parteneriat pentru România...
    Radu Berceanu: Dar am spus atunci la început, dom`ne, noi am fi vrut să facem cu liberalii, nu s-a dorit, domnul Tăriceanu a spus, ”numai cu mine premier”, nişte lucruri de genul ăsta, pur şi simplu nu se putea şi începea deja un an în care criza se vedea, era clară, deja din ultimele luni ale anului trecut se vedea şi atunci n-a mai existat altă variantă, pentru că aşa cum vă spun, sunt trei poli în Parlament, dacă nu faci cu unul faci cu celălalt, adică doi sunt împreună şi cel de-al treilea rămâne alături...
    Livia Dilă: Exista probabil o variantă de guvern minoritar, dar era foarte complicat să treci...
    Radu Berceanu: Nu, dar nu. Într-un an de criză cu guvern minoritar, nici într-un an normal nu merg lucrurile, pentru că tot timpul eşti sub semnul întrebării, ăla e un guvern şantajat permanent, cum a fost guvernul Tăriceanu, care nu era minoritar, el avea PSD-ul în Parlament care spunea, „dom`ne, noi nu intrăm, că vin nişte alegeri şi nu ne convine să luăm noi toată chestia asta, dar vă ţinem acolo, dar voi faceţi şi ce spunem noi" şi care cum mişca guvernul Tăriceanu după linia stabilită de PSD, îi transmiteau, ”veniţi încoace să facem, că PD-L-ul imediat e alături de noi şi facem o moţiune de cenzură”. Deci eu n-am neapărat... nu încerc aici să explic cuiva că ar trebui aşa o chestiune în care niciodată nu ştiu, Vadim Tudor şi cu Marko Bela să nu fie alături pentru că vrând-nevrând de data asta Vadim Tudor nu este în Parlament, dar dacă era în Parlament făcea parte din lucrurile din care să poţi face o guvernare. Acum sunt trei, însă una e....
    Livia Dilă: Dar explicaţi-mi pe ce proiecte se adună aceşti oameni?
    Radu Berceanu: Exact. Asta e, aţi pus punctul pe „i” cum se spune. Una e să ieşi şi să spui, da, fraţilor, am vrut cu PNL-ul pentru că suntem în aceeaşi direcţie, pe dreapta etc., etc., nu s-a putut, o să facem o chestiune cu PSD-ul, ei cu ale lor, o să se ocupe mai mult de lucrurile mai social-democrate, socialiste sau cum e cazul, noi cu altă parte, nu ne iubim foarte tare, mergem înainte, încercăm să punem nişte lucruri la punct şi să ducem o guvernare, pentru că până la urmă un guvern trebuie să existe, şi alta e ceea ce se face acum, în care se spune, „dom`ne, e o iubire neţărmurită”. Crin Antonescu spune, ”dom`ne eu o să fiu în turul doi mai activ decât Geoană”, pentru că asta este înţelegerea, altă păcăleală aplicată alegătorilor care, cum să spun, îl vor avea tot timpul pe Crin Antonescu care nu mai are nici de pierdut, nici de câştigat, nu mai e nici un fel de chestiune.
    Livia Dilă: Dar explicaţi-mi încă un lucru...
    Radu Berceanu: Şi Geoană stă în spate şi se piteşte în umbra lui Crin Antonescu ca să nu fie lovit... de Băsescu.
    Livia Dilă: Traian Băsescu i s-a adresat lui Crin Antonescu şi şi-a manifestat surprinderea că vorbeşte de moguli care au făcut ce au făcut cu exit-poll-uri şi după aia te duci şi te aşezi lângă moguli şi înţeleg că de asta Crin Antonescu a spus că voi fi mai activ acolo.
    Radu Berceanu: Haideţi să nu fim... Deci Crin Antonescu oricum mergea pe formula asta, pentru că în momentul în care s-au aşezat lucrurile, s-a spus, ”dom`ne noi după aia vedem şi...”, eu vă spun că acelaşi lucru era şi dacă ieşea Crin Antonescu cu 30% şi Mircea Geoană cu 20%, fix acelaşi lucru, absolut acelaşi lucru, şi România ar fi fost condusă de absolut aceleaşi personaje din spate, numai că în loc să fie la preşedinţie Mircea Geoană candidat, era Crin Antonescu. De altfel venea Mircea Geoană şi zicea, ”dom`ne eu mă voi implica în turul doi, deoarece...” nu ştiu ce, şi ieşea în faţă ca să... eventual să se lupte aşa cu Traian Băsescu, şi Crin Antonescu să rămână plutind aşa şi nefiind atins de nimic. Eu am fost cu Crin Antonescu în guvern...
    Livia Dilă:... scenariile astea care au fost făcute de ceva vreme.
    Radu Berceanu: Şi se mai pun la punct pe parcurs, pe măsură ce lucrurile evoluează într-un fel sau altul. Eu am fost cu Crin Antonescu în guvern, ideea asta că, dom`ne, Crin Antonescu este un tip aşa care nu... nu e deloc. Crin Antonescu e legat cu tot felul de lucruri cu terenurile BTT-ului, cu transformarea BTT-ului, cu... sunt multe chestiuni, nu vreau acum pentru că nu Crin Antonescu e subiectul meu.
    Livia Dilă: Sunt în presă, până la urmă nu scoase aşa la ordinea zilei, dar au apărut în presă...
    Radu Berceanu: L-am auzit pe Crin Antonescu spunând, dom`ne, să zice despre mine că nu mă duc la Parlament, dar eu altfel... nu ştiu ce. Crin Antonescu nu venea nici la guvern. Poate îl invitaţi o dată pe Radu Vasile, că sunt convins că o să-şi aducă aminte nu numai el, că am fost, nu ştiu, 18-19 câţi eram în guvern, când îi spunea lui Crin Antonescu, „Crinule, pe unde ai mai fost, dragă?” „Păi la campionatul de haltere de la Ulan Bator”. „Şi unde te mai duci, că n-ai fost la ultimele cinci şedinţe de guvern?” Sunt stenograme, aşa că... în sfârşit. Nu asta mă frământă foarte tare pe mine, pe mine mă frământă ideea asta că, nu ştiu câţi, cred că vreo 17 milioane şi ceva de votanţi sunt, aproape 18 milioane, toţi sunt nişte fraieri care pot fi prostiţi de câteva personaje care dacă au bani, nu ştiu cum i-au făcut, dar nu vreau să intru în subiectul ăsta, nu se bucură de ei şi vor să conducă ţara, să conducă în continuare afacerile, să nu ştiu ce... Dacă vor chestia asta trebuie să se bage în politică, să zică, dom`ne eu vreau să fiu politician, eu Sorin Ovidiu Vântu candidez la Parlament, candidez la preşedinţie”, ştie lumea cine e, ce păreri are... El zice, nu, dom`ne, nu sunt fraier, nu mă bag, eu am bani, cumpăr o televiziune, îmi pun un fraier în faţă, pe care-l chem în Deltă toată ziua, bună ziua... Mircea Geoană a făcut câteva vizite şi Crin Antonescu...
    Livia Dilă: Dar dumneavoastră de unde ştiţi, le-aţi citit în presă sau ştiţi...?
    Radu Berceanu: Unele le-am văzut în presă şi alte mai ştim şi noi câte ceva, că nu suntem nici noi...
    Livia Dilă: Păi sunteţi vechi în politică.
    Radu Berceanu: Nu, nu numai în politică.
    Livia Dilă: Domnul Berceanu, şi dumneavoastră sunteţi un om cu bani şi acum poate mai aflăm una-alta din moment ce vă căutau în stenograme conturile din străinătate şi ce spuneau acolo, „Videanu şi Berceanu au, dar nu prea dau”, nu împărţiţi. Cu cine trebuie să împărţiţi?
    Radu Berceanu: Eu nu împart cu nimeni banii care... În primul rând că eu am infinit mai puţini bani decât cei în cauză. Doi, eu n-am făcut niciun fel de afaceri de astea de privatizat nu ştiu ce, de luat terenuri de la nu ştiu cum, de mutat terenurile de colo, dincolo şi aşa mai departe, eu în martie ’90 pe Decretul 54 am făcut o mică firmă care avea...
    Livia Dilă: Dar cum unii reuşesc să facă afacerile astea şi sunt în top, miliardarii României, unii mai puţin şi alţii deloc?
    Radu Berceanu: Eu am o firmă care face numai producţie, care acum face 60-70% export, dacă ăia sunt nebuni şi cumpără nişte lucruri de la noi, iar restul vinde pe piaţă la particulari care habar n-au că ceea ce cumpără e produs într-o firmă unde e Radu Berceanu şi dacă cumpără înseamnă că e bun şi are un anumit preţ, care a fost controlată, supercontrolată, întoarsă pe dos, cred că nu e firmă în judeţul Dolj mai controlată decât aia...
    Livia Dilă: Bănuiesc că aveţi mulţi duşmani şi curiozitatea e maximă...
    Radu Berceanu: Sigur că mi se lipesc tot felul de chestii. În campania electorală de acum un an, de parlamentare, mi-au apărut tot felul de ziare şi aşa mai departe, că am nişte mine de diamant în Africa de Sud sau nu ştiu, în Noua Zeelandă.
    Livia Dilă: Dar aţi văzut, toată lumea s-a întrebat aşa văzând în stenogramele alea, „dom`ne, ce o fi şi cu Berceanu sau Videanu?”
    Radu Berceanu: Nu, nu, nu. Ştiţi de ce? Era vorba de două persoane care sunt apropiate de Traian Băsescu, nu noi doi eram, eu şi cu Adriean Videanu, căutau Sorin Ovidiu Vântu... Sorin Roşca Stănescu şi cu Bogdan Chirieac monedă de şantaj, de scos în mijlocul campaniei electorale şi aşa mai departe, uite dom`ne lângă ce oameni stai sau cam aşa ceva. N-au decât să caute în toate conturile, în toate ţările, nu e nici un fel de problemă.
    Livia Dilă: Nu m-aţi lămurit asupra guvernului după 6 decembrie în cazul în care iese victorios Traian Băsescu. Ceilalţi, cei care or să voteze probabil Mircea Geoană au aşa o construcţie, Traian Băsescu nu vine cu o construcţie, poate că asta ar atrage şi mai mult şi ar spune, ”da, uite ce vine partea cealaltă, cu ce ofertă, să vedem şi Traian Băsescu cu ce ofertă”.
    Radu Berceanu: Da. Eu pot să vă spun. Traian Băsescu dacă iese preşedinte, noi vom discuta despre guvernul Negoiţă, dacă cei cu care vom intra în discuţii vor spune, „dom`ne, am putea să venim, dar nu cu guvernul ăsta, nu cu premierul ăsta” sau aşa mai departe, se poate veni cu altă formulă, sunt convins că se poate face o majoritate împreună cu PNL-ul, cu UDMR-ul, cu minorităţile, nu e o problemă, aici toată bătălia este pentru cine e preşedintele românilor pe următorii cinci ani, şi nu numai preşedintele sau nu atât... dacă ne uităm acolo, preşedintele este şeful statului. Problema e dacă dorim un şef al statului sau dorim un personaj pus pe postul ăsta, dar care, cum a zis Marian Vanghelie, „când Mircea Geoană va ieşi preşedinte eu voi fi cu mâna pe scaunul lui”, deci dacă scaunul are patru picioare, una o să o ţină Vanghelie, alta o să o ţină, un al picior al scaunului o să-l ţină Ovidiu Vântu, alt picior, eu ştiu, o să-l ţină Hrebenciuc, o să ţină şi de la PNL, eu ştiu, Dan Radu Ruşanu, sau cineva un picior şi felul în care va mişca scaunul acela, ca să nu zic personajul aflat pe scaun, va fi decis de cei care ţin picioarele, cei care au făcut şi declaraţii când se mai scapă, aşa. Asta e, acum românii vor decide şi inclusiv în legătură cu Crin Antonescu sunt lucruri foarte interesante. Eu îl cunosc pe Crin Antonescu, să ştiţi că el e într-adevăr de cele mai multe ori un tip care are, aşa, nişte lucruri cu adevărat, nişte direcţii. În momentul în care să zicem că va ieşi Mircea Geoană, eu bat în lemn, dar fiecare va vota cum va dori, PSD-ul va avea într-o lună, într-o lună şi jumătate congres să-şi aleagă preşedintele partidului. N-am foarte mare inspiraţie în legătură cu cine va ieşi preşedinte, probabil că va fi tot un soi de înţelegere de asta în care clanurile, triburile de acolo vor stabili un personaj, dar Crin Antonescu va fi partener cu personajul ăla, s-ar putea să fie un personaj puternic care să câştige el, de exemplu, Ion Iliescu să zică: „Bă, v-aţi jucat până acum, l-am pus atunci pe Geoană... dar acum eu sunt tatăl vostru, eu v-am făcut, eu sunt preşedinte”. S-ar putea Adrian Năstase...
    Livia Dilă: Are domnul Vanghelie atâta forţă, încât să vrea şi preşedintele partidului?    
    Radu Berceanu: Cum să nu, dar de ce să...? Credeţi că... Dar a şi spus, a declarat, e declaraţia lui, nu invenţia mea. S-ar putea Adrian Năstase să spună, ”băieţi am stat un pic, am reuşit s-o aranjez cu procuratura, cu justiţia, cu de toate, cu ajutorul vostru în Parlament, mi-aţi făcut acolo zid”... Eu nu spun că era vinovat sau nu, eu spun că era normal să ajungă în faţa justiţiei, să se apere, e avocat, ştie foarte bine. Nu cred că n-a vrut să ajungă în faţa justiţiei din cauză că e nevinovat, eu cred că aici greşeşte, cred că toată lumea ştie că e nevinovat, numai el ştie altceva de nu vrea să ajungă în faţa justiţiei, dar n-are importanţă, a reuşit. Probabil că dacă iese Mircea Geoană, chiar că se linişteşte total, nu mai are nici un fel de problemă. Şi vine Adrian Năstase preşedinte şi atunci partenerul domnului Crin Antonescu va fi domnul Adrian Năstase sau domnul Vanghelie, sau eu ştiu, Hrebenciuc, sau depinde cine iese acolo, după care s-ar putea să se schimbe nişte lucruri, pentru că partidul acela va avea un nou conducător, cu nişte noi înţelegeri interne şi se va spune, „dom`ne, gata, cu Iohannis am terminat. A trecut perioada grea, suntem în toamnă, acum ne punem şi noi oamenii noştri, nu mai stăm cu lucruri de genul ăsta”.
    Livia Dilă: E bine că vedeţi şi perioada aia grea trecând, eu n-o prea văd.
    Radu Berceanu: Sigur că va trece, sper că va trece şi până la urmă dacă economia europeană alături de economia mondială se va îndrepta şi exporturile noastre şi oamenii noştri de afaceri care au relaţiile lor directe şi care nu prea sunt ajutaţi de guvern, ei mai mult sunt împiedicaţi de guvern.
    Livia Dilă: Păi n-aţi văzut, am citit acum o ştire, reprezentanţii IMM-urilor vor să ia şi ei credite şi băncile le râd în nas pur şi simplu. De unde să ia oamenii ăştia bani?
    Radu Berceanu: Pentru că ia statul foarte multe credite şi pentru că, din octombrie, Fondul Monetar ne-a spus ”bye, bye” până vă faceţi o anumită curăţenie în casă şi ştim cu cine vorbim şi despre ce vorbim şi vă şi ţineţi de lucrurile respective, nu mai avem ce discuta, pentru că vedeţi, iarăşi e un clişeu care zilele astea s-a tot vehiculat, s-a mai vehiculat şi altădată, Traian Băsescu care strică toate alianţele, toate coaliţiile care... şi aşa mai departe. Şi s-a spus... guvernul Ciorbea a fost dărâmat de Traian Băsescu. Eu am fost acolo, poate unii spun din poveştile care le-au spus bunicii sau unchii. Nu, Traian Băsescu la un moment dat n-a mai suportat o anumită metodă de a lui Ciorbea, pe care a criticat-o toată lumea şi toată presa şi a zis, „dom`ne, eu îmi dau demisia” şi a plecat, el a plecat, n-a dărâmat guvernul, n-a făcut nimic, a plecat, a venit la partid şi a spus, ”mi-am dat demisia, să vă gândiţi la un ministru al Transporturilor, nu mă mai interesează, nu pot să lucrez într-o astfel de atmosferă” şi atât PNŢCD-ul, cât şi PNL-ul şi aşa mai departe, deci în primul rând CDR-ul, care îl pusese pe Ciorbea cu ocazia asta, dar care colcăia mai demult, l-au dat la o parte pe Ciorbea. Traian Băsescu şi-a dat demisia...
    Livia Dilă: Şi-a câştigat un duşman pe viaţă domnul Ciorbea, domnul Traian Băsescu că...
    Radu Berceanu: Nu Traian Băsescu a dărâmat guvernul Ciorbea, deci n-avea cum.
    Livia Dilă: Să ne mai înveselim puţin. Aveţi motive?
    Radu Berceanu: Da.
    Livia Dilă: Aveţi şi veşti bune?
    Radu Berceanu: Am, sigur, şi veşti bune.
    Livia Dilă: Avem un pasaj, cum procedăm?
    Radu Berceanu: Da, avem...
    Livia Dilă: Aici în Bucureşti e aşteptare mare?
    Radu Berceanu: Eu am făcut nişte promisiuni la începutul anului şi încerc să mă ţin de ele cu rigurozitate, deşi a fost un an greu, deşi... în sfârşit. Am ştiut că e un an greu atunci când am făcut...
    Livia Dilă: Pasaj şi autostradă. Daţi termene pentru că e important, suntem aproape. Foarte clar, să ştim în seara asta...
    Radu Berceanu: Am dat termene, am spus că Pasajul Băneasa la 1 decembrie se va circula pe el, finalizat complet, probabil că o să fac o surpriză plăcută celor care îşi iau punte peste week-end-ul ăsta până la 1 decembrie, probabil că sunt unii care au o zi liberă, ziua de luni şi atunci vor pleca foarte mulţi în direcţia respectivă, vor trece de vineri de la prânz, zic eu, termenul meu e 1 decembrie, deci eu marţi trebuie să termin, dar eu zic că voi termina, vom termina cu firma care lucrează acolo, vineri pe la prânz în aşa fel, încât toţi cei care pleacă către Transilvania, către munte, să nu mai aibă balamucul de acolo, centura Vest Ploieşti care iarăşi era o problemă, pentru că noi practic avem patru benzi până la Comarnic, dar era o porţiune la Ploieşti unde toate lucrurile se încurcau şi unde se stătea foarte mult. Va fi şi ea gata cu toate sensurile giratorii, cu intersecţia de la începutul Ploieştiului, în afară de un pod care trece peste 14 linii de cale ferată şi acolo lucrarea a fost deosebit de complicată şi complexă, pentru că s-au găsit şi nişte lucruri în subsol printre liniile alea ferate, a fost o întreagă complicaţie, dar în rest totul este gata şi pe 1 decembrie o să mergem să inaugurăm cei 42 de km finalizaţi, terminaţi, pe care se dă drumul la circulaţie de pe Autostrada Transilvania, Câmpia Turzii - Gilău, deci în dreptul Clujului, ca să zic aşa. Mai sunt şi alte lucruri pe care le-am promis, la Timişoara centura Timişoara, la Oradea, sunt multe alte lucruri...
    Livia Dilă: Tot aşa de date recente vor fi terminate sau se mai lungesc aşa în timp?
    Radu Berceanu: Centura Timişoara se va circula pe ea, aşa cum am spus, centura de la Cluj, cealaltă centură a oraşului, asta e o autostradă care trece pe lângă Cluj şi care pe o porţiune a ei joacă şi rol de centură, dar centura Vest Cluj să zicem aşa se va putea circula şi pe ea, nu va fi gata, am şi spus că nu va fi gata cu toate elementele, dar se va putea circula pe ea ca să mai decongestionăm traficul şi în primăvară se vor mai face unele lucrări care acum nu mai sunt posibil din cauza vremii.
    Livia Dilă: Da. Ne bucură aceste veşti. Eu vă doresc doar să fiţi invitat la cât mai multe televiziuni ca să puteţi să daţi aceste ştiri foarte bune. La Antenă, la Realitatea, cine vă mai invită, pentru că aşa se face, nu propagandă de asta pozitivă. E important să mai şi facem lucruri, să vedem că s-au făcut şi să ne dorim să facem tot timpul...
    Radu Berceanu: Da. Eu cred că banii pe care românii îi plătesc pe taxe şi impozite şi care puţini dintre ei ajung şi la Ministerul Transporturilor trebuie să şi vadă undeva, eu am încercat să abordez o altă variantă de conducere a ministerului decât alţi miniştrii care au fost acolo, şi anume să fixez în fiecare an câteva obiective care se pot finaliza şi să concentrez acolo toate resursele ca să le termin şi restul de bani pe celelalte obiective, urmând ca anul următor iarăşi să fie un număr de obiective care ajung la maturitate, le putem termina şi restul de bani pentru celelalte obiective şi tot aşa, pentru că până acum de cele mai multe ori s-au dat bani peste tot aşa puţin, ca să meargă şi lucrarea aia, şi lucrarea aia, constructorul ăla şi constructorul celălalt.
    Livia Dilă: Faceţi cum aţi făcut dumneavoastră planul, numai să vedem, asta este, să vedem concret. Mulţumesc foarte mult pentru discuţia din seara asta, mie mi-a făcut o reală plăcere, nu că aş vrea să fie Radu bolnav în continuare şi să-i mai iau locul, dar asta e. Mulţumesc.
    Radu Berceanu: Sper că e sănătos de mâine încolo.
    Livia Dilă: Da. Mulţumesc foarte mult, mulţumesc.